mihai diaconescu

în principiu, nu-mi convine

Nu-mi place să bat mall-urile la picior.

În primul rând, unul din motive e aglomeraţia. Nu ştiu cine tot încearcă să ne păcălească; toate sunt pline ochi, mai ales în weekend, de unde şi până unde ar fi criză şi românii ar fi săraci şi oropsiţi financiar de soartă, nu înţeleg. De asta am şi ajuns să nu mai cred pe nimeni că o duce rău. Într-o zi de duminică, mall-urile din Iaşi sunt pericole reale pentru claustrofobi.

În al doilea rând, şi poate cel mai important, e că niciodată nu găsesc nimic pe măsura mea. În afară de papuci. La papuci găsesc mereu 44. Sau 43, sau 45, depinde de producător. Şi nici la şosete nu am probleme, că e aceeaşi treabă. Altfel, tot ce trebuie aşezat de la gleznă în sus, pauză, nu am nici o şansă. Da, am kilograme în plus. Dar nu înţeleg, nu mai sunt om? Banii mei sunt mai unsuroşi? În România, ei sunt de plastic, poţi să-i scapi şi în rahat, dacă dai cu apă, sunt la fel de buni la shaormerie sau la firma de leasing ca să-şi satisfacă orice român poftele şi visele.

Într-o lume care tinde mai repede să fie obeză, decât cu o constituţie normală, oare brand-urile mari realizează câţi bani pierd pentru că nu vând decât până la L, care de fapt e un S cu trei milimetri peste?

Si obezii trebuie sa se imbrace, nu?

Si obezii trebuie sa se imbrace, nu?

Cei care cred în teoria conspiraţiei, ar putea repede să creadă că e o afacere în doi, între ăştia care vând haine mici şi tagma nutriţioniştilor, a patronilor de săli de fiare ruginite, de fabrici de ţigări şi a vânzătorilor de legume şi pastile şi ceaiuri de slăbit. Eu, personal, mă îndoiesc; până se apucă un gras de dietă, temeinic adică, mai repede intră într-un magazin care-i vinde un tricou XXL, că iese mai ieftin cu o haină mai largă, decât cu trei luni de legume şi fructe la suprapreţ.

Nici femeile nu cred că s-ar supăra. În magazinele astea cu nume sonore, o femeie normală – adică aceea care pune câţiva centimetri de carne pe ea, că anorexicele nu plac bărbaţilor, crede-mă! – nu găseşte niciodată, din prima, ce mărime doreşte. Eu sunt unul din acei bărbaţi, triştii ăia care umblă după o femeie prin magazine până când, în al şaptelea, eşuăm eroic pe o canapea, cât timp una din femeile din viaţa noastră caută printre umeraşe? Speranţa ta şi a mea de viaţa ar creşte considerabil dacă ea şi-ar găsi mai repede mărimea potrivită. La haine, să ne înţelegem…

Despre magazinele care vând haine de la 5XL în sus nu cred că are rost să vorbim. Când, totuşi, singura mărime care te încape e 5XL sau şi mai rău, atunci vina nu mai e nici măcar a ălora de la Zara, care vând pentru bărbaţii care arată ca Barbie şi pentru fetele cu rude în Somalia.

Dacă aş prinde să patronez vreun magazin dintr-o franciză din asta mai cool de haine de rahat, dar cu preţuri mari, aş cere ca măcar să-mi aducă marfă cu mărimi adecvate. Graşii sunt o piaţă sigură, mereu în creştere constantă şi banii lor merg la bancă. Iar dacă nu o să am norocul să fiu baştan din ăsta, le-aş sugera zarelor şi pullandberurilor s-aducă şi altceva decât papuci pe măsura mea. Că nu muşc şi zău că aş face consumaţie.

Nu înţeleg, dacă am burtă trebuie să fiu ostracizat?

sursa foto: http://www.zigoti.com/

Mihai Diaconescu on March - 20 - 2014