mihai diaconescu

în principiu, nu-mi convine

Introducere

Eu sunt ăla care o ia de multe ori de la capăt. Am schimbat adresa blogului, vechiul envi.aiurea.eu nu mai există şi nici postările de acolo, decât într-o arhivă, la mine în laptop. Ce e mai jos de acest articol e importat de pe un blog pe care l-am avut temporar, pentru facultate. Mi-am dat seama că-mi plăcea foarte mult ce scrisesem acolo, în urmă cu vreo jumătate de an şi mai bine, aşa că am păstrat şi am considerat că e o fundaţie mai bună peste care să aştern ce am de gând s-aştern de aici încolo.

Aşa că, ne mai citim pe aici.

Mergem mâine la vot şi, ca niciodată, zău că m-a preocupat toată treaba din campania electorală. N-am să stau să fac analize, să justific de ce unul merită mai mult decât celălalt sau care campanie a fost mai albă, mai curată şi mai frumos mirositoare. Că n-a fost nici una demnă de asemenea epitete pozitive. Nici măcar a stimatei doamne Macovei; originală, da, cateogric da, a fost altceva, un aer nou, poate un precedent, dar nici Monica Macovei n-a putut să se dezică de românisme.

Aş nota faptul că, pentru prima oară, n-o să mai avem preşedinte al cărui nume de familie să se termine în “-escu”. Şi poate-i un semn de bine, un românism în minus, cine ştie… În acelaşi timp, nu cred că am mai avut campanie electorală în care problemele cetanesti şi ale ţării, ca un întreg, au fost complet ignorate şi că totul s-a jucat la murdărirea adversarului. Ceea ce denotă un lucru foarte simplu: mediul politic de conducere a României e ca o masă dintr-un bar de sport de mâna a doua, unde o masă ţine cu Steaua, cealaltă cu Dinamo, se înjură lumea încontinuu peste masă, în timp ce întreg fotbalul e scufundat în infracţiune şi imposibilitate de dezvoltare.

Ca niciodată, n-am auzit nici măcar acele minciuni electorale cu care, prin ’96, un viitor preşedinte ales doar în virtutea faptului că s-a vrut scăparea de un viitor fost preşedinte, ne aburea frumos. Ca şi în 2004, un alt episod de tristă amintire, dar măcar plin de promisiune de trăit bine. Băieţii s-au înţepat că nu mai ţine, că nu mai pune nimeni botul din simplul fapt că nimic ce se promite nu e fezabil. Că nu mai rămâne nimic în farfurie după ce mănâncă stăpânul, ca să dea şi la câinii de noi. Aşa că mânjim adversarul. Că are pantalonii rupţi în cur, că şi-ar fi cumpărat copiii pe internet, că îşi asumă ce nu a făcut el, că îşi însuşeşte banii de la buget ca fonduri electorale, din astea, de dau bine la publicul ţintă. Ăla format din televizorişti, să fim înţeleşi, că dacă stai departe de televizor, eşti ok, s-ar putea chiar să ai discernământ şi să-ţi faci o părere despre fiecare, în raport cu CV-ul şi cu acţiunile sale efective şi efectele implicite.

Asta nu a fost o campanie electorală în adevăratul sens al cuvântului. Până şi afişele şi bannerele au fost, cantitativ, mult sub nivelul din 2009, nu mai zic de cel din 2004. Parcă nici nu a fost luna de dinaintea schimbării chiriaşului de la Cotroceni şi nimeni nu s-a agitat într-atât încât să merite atenţie în plus. Antena3 şi România TV nu se trec la socoteală, acolo sunt cocine. Mâine mergem să votăm şi jur că, de n-aş fi fost interesat şi responsabil, habar n-aş fi avut cine, ce şi cum. Că nici unul dintre ei nu s-a ocupat de mine, de ce aş vrea eu. Fiecare, de fapt, mi-a cerut să NU votez cu ceilalţi 13. Strategie falimentară pentru mine, pentru tine, pentru noi toţi. În orice caz, eu m-am convins doar la capitolul “cu cine NU votez în turul doi”, e singura certitudine.

Dar mă duc la vot!!!

Dar am şi un pronostic. Ponta, acest unic favorit, încasează între 39% şi 42% în primul tur. Şi nu trece de 49,5% în turul doi. Punem pariu?!

Mihai Diaconescu on November - 1 - 2014
categories: eu cred că

One Response to “despre noi introduceri şi cum nici campaniile electorale nu mai sunt ce-au fost”

  1. Retro says:

    Thanks for you post

Leave a Reply