mihai diaconescu

în principiu, nu-mi convine

Am prins şi eu, la vremea mea, sesiuni de simulare a examenelor de final de ciclu. Am dat şi simulare a Examenului de Capacitate, cum îi zicea atunci, în preistoric, am dat şi simulare de Bacalaureat. Cred că şi mulţi dintre cei care citiţi rândurile de aici vă regăsiţi în aceeaşi situaţie. Nu de alta, dar aş vrea să facem un mic exerciţiu de imaginaţie.

Cine se întrebuinţa, vreodată, la simulările examenelor finale? Câţi dintre voi v-ati pregătit intens pentru ele şi pentru câţi dintre voi rezultatul obţinut a contat în economia vieţii şcolare?

Am citit mai multe ştiri cu şi despre sesiunea de simulări de săptămâna asta. În mare, acelaşi peisaj care anunta apocalipsele văratice: rezultate slabe după subiecte abordabile, procente mari de ratare a promovabilităţii şi, mai nou, profesori supăraţi că nu sunt plătiţi pentru organizarea examenelor. Totul ca o avanpremieră pentru aceleaşi ştiri, dar despre examenele “pe bune” de la jumătatea anului.

Practic, nimic nou sub soare, decât o întrebare ce regret că nu mai mulţi oameni aflaţi în poziţii de decizie, dar şi părinţi nu şi-o adresează fie unii altora, fie lor înşile: care este utilitatea reală a unei sesiuni de simulare a examenelor de final de ciclu? Notă: anul acesta au participat la simulare şi cei de clasa a XI-a, asta deşi ei mai au peste 15 luni până la examenul propriu-zis. Oare ce experiment pentru vreo nouă lege a învăţământului a mai fost şi acesta?

Elevii romani dau, an de an, simulari la Evaluarea Nationala si Bacalaureat

Elevii romani dau, an de an, simulari la Evaluarea Nationala si Bacalaureat

Tot demersul e sinonim cu profesori care sunt deturnaţi de la muncile curente, elevi cărora li se opreşte, pe termen scurt, ceasul şcolar şi, colac peste pupăză – că ştim cum funcţionează şcoala la noi, ce naiba! – pauze de câte o săptămână pentru că “avem de învăţat pentru simulare, doamna!” Nimeni nu învaţă! Nici pentru simulare, nici după simulare. Mulţi aleg să nici nu se prezinte şi aşa-i, e o pierdere de timp. Rezultatele slabe nu trag niciodată vreun semnal de alarmă nici în profesori, nici în elevi şi foarte, foarte rar în părinţi. Că nu-s pe bune şi nici nu afectează pe nimeni cu absolut nimic. Să fim înţeleşi: relevanţa rezultatelor este egală cu zero.

În ultimă instanţă, nu putem decât ofta în sec, realizând cum încă o problemă a sistemului de învăţământ e lăsată nedezinfectată. La urma urmei, tot ce contează sunt cifrele cu care fiecare ministru se laudă la fiecare Bacalaureat. Pentru că da, am ajuns s-avem câte-un ministru pe BAC’.

sursa foto: http://cdn.citynews.ro/

Mihai Diaconescu on March - 4 - 2014
categories: eu cred că

Leave a Reply