mihai diaconescu

în principiu, nu-mi convine

La douăzeci şi “mai aproape de 30 decât de 20” de ani, cu greu fac faţă să nu mă satur de tot ceea ce ţine de subiectul politică, şi totuşi e un aspect al vieţii din ţara asta minunată pe care nu pot să îl ignor de tot. Să fim consecvenţi cu imaginea ei de curvă: îţi repugnă, dar totuşi te uiţi la ea când treci peste vreun pod.

Repulsia a durat până când mi-am dat seama în cine se regăseşte de fapt politicianul generic, probabil universal valabil, moment în care am început să râd isteric; ce Caragiale, domle…

Săptămâna trecută încercam să fac un portret al omului care vrea să devină preşedinte. Adică, preşedintele unei ŢĂRI! Voi vă puteţi imagina în postura asta? D’apai să vă apucaţi de campanie, ieşit pe la TV, să vă puneţi mutra pe afişe cât un bloc unde să vă circule un lift prin nas + creier? Până la urmă am ajuns la concluzia că acest portret există, şi încă foarte bine reprezentat.

Nu-i asa ca seamana cu un politician roman?

Nu-i asa ca seamana cu un politician roman?

Personajul care reuneşte trăsăturile tuturor politicienilor e George Costanza (foto). Costanza e unul dintre cele 4 personaje principale din Seinfeld, un ratat mic, laş, crizat cu pretenţii, extrem de zgârcit, care de obicei nu are job, nu are femeie şi nici bani decât dacă le obţine prin norocul prostului. Reuneşte chelia şi tupeul lui Băsescu, isteria lui Vădim, capacitatea lui Geoana de a bate câmpii, stilul convingător al lui Antonescu, are ceva şi din uitatul Emil Boc, dar şi din acea credinţă a lui Becali că i se cuvine tot.

Dar, la modul general, George are calitatea, remarcabilă de altfel, de a se adapta prin minciună, disimulare, pierderea oricărei decenţe şi ignorarea regulilor de bun simţ, oricărei situaţii care ar putea apărea vreodată. Calcă peste copii, femei şi bătrâni ca să-şi salveze pielea, menţine o relaţie cu o femeie numai ca să îi demonestreze unui cunoscut că s-a înşelat în privinţa lui, n-are nicio problemă în a se converti din evreu în ortodox, minte un orb ca să-i ia ramele de la ochelari, merge cu bastonul ca să îşi menţină un job pe care l-a obţinut prefăcându-se că e handicapat, şi îşi amenajează biroul de la un job de vis în aşa fel încât să poată dormi acolo în timpul programului. Să nu uităm că se bucură când îi moare logodnica în timp ce lipea plicurile cu lipici toxic alese de el.

Groaznic om, George ăsta. Mai rău e că niciodată nu se învaţă minte, indiferent câte i se întâmplă şi cât rău face în jurul lui, persoana lui e singura care contează. Şi totuşi, el continuă să trăiască în societate, să facă bani şi să iasă cu femei. Pe la noi, ar fi undeva mult mai sus decât îl plasează serialul.

Ar fi interesant ca politicianul român să facă exerciţiul de a deveni exact opusul a ceea ce este, să facă mereu inversul a ceea ce are tendinţa naturală şi animalică să facă. Pentru George a fost o revelaţie care i-a schimbat viaţa, cel puţin pentru o vreme. Eh, n-o să se întâmple…

Da, Seinfeld e un serial care frizează absurdul. Sigur…

sursa foto: http://www.debbieschlussel.com/

Mihai Diaconescu on March - 12 - 2014
categories: eu cred că

Leave a Reply