mihai diaconescu

în principiu, nu-mi convine

Marţea neagră a hoţiei din fotbalul românesc – pentru că cea a micului s-a isprăvit cu vreo câteva marţi mai înainte – i-a văzut băgaţi la zdup pe opt dintre cele mai dizgraţioase personaje din tot sportul românesc. Da, spun “opt” pentru că-l includ aici şi pe Gică Popescu.

A curs cu atâtea ştiri şi reacţii despre Dosarul Transferurilor încât nu are rost să reiau cursul evenimentelor. Cine, unde s-a, pardon!, “cazat”, cum au dormit în prima noapte, cine i-a vizitat şi cum au plâns cei opt vinovaţi în cazul acesta de, atenţie!, evaziune fiscală. Ca pe Al Capone a trebuit justiţia de la noi să-i instrumenteze pentru că, şi probabil că aşa o fi, alte dovezi despre alte măgarii nu s-au putut găsi.

În general, opinia publică a privit condamnările ca pe un nou început în fotbalul românesc, lucru “dublat” şi de alegerea unui nou preşedinte la conducerea Federaţiei Române de Fotbal, a doua zi. Dacă aşa va fi, o va spune doar timpul. Ce frapează, însă, sunt câteva din reacţiile care continuă să apară. Pe apropiaţii unora din cei condamnaţi i-a apucat plânsul în direct. Dumitru Dragomir, cândva şi el brav conducător al patriei fotbalistice, a avertizat că nu mai pune nici naiba banu’ pe masa fotbalului de la noi; o declaraţie care îngroaşă şi-aşa doveditele presupuneri că oamenii cu avere de la noi sunt pasibili de penal.

Una peste alta, fiecare cu părerea lui. Fiecare cu sentimentele lui pentru că fiecare are dreptul la ele, din funcţiile lor. Ceea ce nu este, însă, normal, este să avem un Prim Ministru şi un, până mai alaltăieri, Preşedinte de Senat care anunţă că susţin sus şi tare graţierea lui Gică Popescu, unul din cei opt condamnaţi.

Gică Popescu pare, la prima vedere, cel mai “curat” dintre aceşti “murdari”. Cândva căpitan al Barcelonei, al doilea “Gică” al naţionalei de aur din anii ’90 s-a trezit încarcerat cu o pedeapsă care sună a titlu de film: trei ani, o lună şi zece zile. Iar doi dintre oamenii cei mai puternici din Stat, Victor Ponta şi Crin Antonescu – ce asociere înfiorătoare dintre cele două nume şi sintagma “oamenii cei mai puternici din Stat”… – îl vor eliberat.

Consider că sunt momente în care trebuie să învățăm să ne prețuim simbolurile naționale și să luăm atitudine atunci când acestea traversează clipe dificile ale vieții lor. Din punct de vedere personal, mă alătur demersului inițiat de președintele clubului Dunărea Calafat cu privire la strângerea de semnături pentru grațierea marelui nostru fotbalist și căpitan al Generației de Aur, Gică Popescu. […] De asemenea, nu trebuie să uităm că Gică Popescu, de-a lungul întregii sale activități sportive, a fost un adevărat ambasador al României, făcând apreciat numele țării noastre, acolo unde politicul nu reușea.(Crin Antonescu)

Gica Popescu e la fel de vinovat ca si fratii Becali sau Gigi Netoiu, de aceea e in inchisoare

Gica Popescu e la fel de vinovat ca si fratii Becali sau Gigi Netoiu, de aceea e in inchisoare

Argumentele sunt hilare. Fundamentul precum că Gică Popescu a fost un mare mingicar şi acum trebuie să-i iertăm furtul nesimţit la adresa statului şi al fotbalului de la noi este ridicol. Dar noi ne-am obişnuit; suntem un neam care-şi plânge soarta de popor furat şi cerem, în fiecare zi, să se facă dreptate şi hoţii să plătească. Si iată-i, plătesc, dar imediat cum îşi arată cearcănele la penitenciar, acelaşi popor furat empatizeaza. Şi ne e o milă de nu mai ştim pe unde am ascuns batiste uscate să ne plângem infractorii.

Gică Popescu a hotărât să se asocieze cu hoţii. Acum nu mai e cale de întoarcere, deşi hoţii strigă “hoţii” şi proştii pun botul. Când Gică fura, cot la cot cu găinarii care au devalorizat fotbalul românesc, unde era onoarea? Locul acela unde purta banderola de căpitan al Naţionalei nu frigea deloc când dribla sume din calea Statului care l-a idolatrizat? Performanţele şi munca lui de ambasador al României nu mai contează astăzi, când se dă stingerea la Rahova.

Graţierea de azi pentru performanţele de ieri, cerută tocmai de liderii politici ai ţării, mai atârna un tablou al unei ţări care nu e în stare să-şi condamne, până la capăt, buruienile. Să nu ne amăgim: că te cheamă Padureanu sau Popescu, infracţiunea e mereu aceeaşi, iar pedeapsa trebuie să fie în funcţie de gravitate, nu de CV şi nici de căpitanul cui şi când ai fost. În Africa de Sud, de câteva luni de zile se instrumentează procesul pentru crimă a lui Oscar Pistorius, un atlet fără picioare cu performanţe uriaşe în Jocurile Paralimpice. Demersul justiţiei de acolo funcţionează; se judecă, se deliberează şi se va condamna. Sau nu. În funcţie de dovezi, nu de medalii.

Şi să nu uit: odată cu aceste declaraţii, într-o ţară normală la creier, politicienii în cauză s-ar discredita până apar ziarele de mâine dimineaţă, că nu mai trăim după orarul redacţiilor de print.

Până atunci, aşteptăm reacţia încă absentă a presei la aceste declaraţii ale vârfurilor(!!!) politicii româneşti.

sursa foto: http://www.realitatea.net/

Mihai Diaconescu on March - 6 - 2014
categories: nu-mi convine

Leave a Reply