mihai diaconescu

în principiu, nu-mi convine

Un text pe care l-am adus de pe celălalt blog şi care e scris acum un an şi jumătate, dar care e valabil în fiecare zi. Lectură plăcută!

Noi, la Iaşi, nu avem metrou. Suntem la ţară, ştiu. N-am învăţat, încă, cel puţin, să săpăm un tunel şi să băgăm, prin el, un trenuleţ care să care oameni. Şi e şi prea târziu. Deci despre metrouri nu mai discutăm. Au dispărut şi troleele. Şi nici nu avem ferryboat-uri. Cred…

Iaşiul e un oraş aglomerat. Nu la nivelul capitalei, dar e un oraş universitar, în care, din septembrie şi până-n iunie, mişună cam 450.000 de locuitori. Dacă nu şi mai mult. Iaşiul are o reţea de transport în comun. Bună, proastă, merge. Te duce de unde şi până unde ai nevoie. Da, în cutii de chibrituri, in care iarna îngheaţă pe jos şi pe geamuri, iar vara put şi te pot ajuta să slăbeşti sănătos, prin saună gratuită. În fine, nu asta e problema…

Problema e la urcatul şi coborâtul din ele. Din nu ştiu exact ce motiv, în fiecare zi mă izbesc de câteva tipologii, care-şi perpetuează existenţa şi, ale căror exemplare, se înmulţesc fără jenă, eficient.

1. Ăla care nu te lasă să cobori. Aici, eu, personal, am un avantaj: îs mare, frate! Când dau să cobor, apăi eu cobor… Sunt genul de călător care se apropie destul de devreme de ieşire, când îi urmează staţia. Mereu ajung să fiu printre primii şi deci cobor printre primii. Şi mereu sunt încălecat de alpiniştii din staţie, care-şi aşteaptă rândul la urcat. N-apuc niciodată să pun piciorul pe măcar treapta mijlocie, că deja eu trebuie să mă feresc de cei care urcă. Şi nu, nu e doar o “rasă” vinovată! O păţesc şi cu oameni în vârstă, o păţesc şi cu studenţi. Uneori o comit şi oameni care emană, măcar puţin, ideea de intelectual de vârstă mijlocie, aspirant la poziţii în înalta burghezie – mă rog, îţi dai seama că nu are loc acolo, pentru că el călăreşte tramvaie, nu maşini personale.

Soluţie: ia-ţi inima-n dinţi şi testiculele odată cu ea şi împinge-i, frumos, înapoi. Dacă vreounul comentează, arunca-i-o p-ăia cu “întâi se coboară, dup-aia se urcă aici, la oraş, la asfalt şi unde apa curge de sus şi buda e-ntre pereţi văruiţi!” Merge. Mai ales dacă eşti mare, frate!

Iesenii stiu sa mearga cu tramvaiul asa cum nationala de fotbal stie sa mearga la "mondiale"

Iesenii stiu sa mearga cu tramvaiul asa cum nationala de fotbal stie sa mearga la “mondiale”

2. Ăia care se urcă toţi pe aceeaşi uşă; ăia din mijloc. Îs o mie! O mie-s în staţie, toată mia aşteaptă acelaşi mijloc de transport şi, când în final el vine, toată mia se urcă pe aceeaşi uşă. De obicei, pe cea din mijloc. N-apucă niciodată să intuiască gândurile vatmanului/şoferului, şi nu ajung să ghicească poziţia usei din faţă, şi apoi merg odată cu roţile şi se opresc la cea din mijloc. Şi dă-i!!! TOŢI PE O UŞĂ! Şi dă-i, şi dă-i, şi dă-i! Şi aşteaptă la rând, nu-şi fac niciun fel de problemă. Au ochelari de cal, nu văd celelalte intrări… Poa’ să plouă cu gheaţă cat-un ou de struţ, poa’ să ningă că iarna-n Vaslui, poa’ să fulgere ca-n filmele cu Dracula. Toţi pe la mijloc, flăcăi! În coloană, şir indian! “Şi nu uitaţi crezul: nu ne interesează dacă şi cine coboară, noi tre’ să intrăm cu toţii!”

Soluţie: cască ochii! Mai sunt două găuri pe care să intri. Foloseşte-le! Respiră, întoarce capul, şi fă câţiva paşi. Sănătate curată!

3. Oile-n ţarc. Ăştia-s aceia care, deşi culoarul din tramvai sau autobuz e liber, ei stau toţi, grămadă, la mijloc sau în faţă. Niciodată în spate, ne-am înţeles?! Nu, nu! Categoric NU! Pentru că, aşa cum am zis mai sus, ei intră toţi pe o uşă. Şi stau aşa… E de rasu’ curcilor, parol! Să-i vezi cum se pupa-n pelvisuri câte 18-20 de inşi pe vreo 5 metri pătraţi, cu încă vreo 10 metri pătraţi liberi, mai la deal sau mai la vale de locul congestiei. Un trai şi o viaţă, jur că-i ca-n filmele cu proşti…

Soluţie: pentru cei din staţie, râdeţi cu hohote! Arătaţi cu degetul spre ei şi râdeţi. Pentru cei din acelaşi mijloc de transport cu ei, la fel. Pentru cei cu un pic de sânge-n ei, faceţi-o cu voce tare, ostentativ! Pentru cei din meleu, viaţa-i… greu!

sursa foto: http://www.evz.ro/

Mihai Diaconescu on March - 5 - 2014
categories: din iași

3 Responses to “ghid de folosire a mijloacelor de transport în comun, în Iaşi”

  1. Andrei says:

    Am ajuns pe aceasta postare de pe facebook dar am fost foarte uimit sa vad ca si alti au aceasi parere fata de bun simtul in mijloacele de transport,am stat si in bucuresti dar am mers si in iasi (pentru ca sunt din iasi) cu mijloacele de transport idea e simpla problema asta e in toata tara,ca e metro,avion,autobuz,etc romanul e tot roman si o va dovedi cu toata inima lui cea mare.

    Multumesc pentru articol foarte interesant si captivant ,datorita acestui post m-am abonat si eu la blogul tau ..

    succes

  2. Bogdan says:

    Personal am alta problema cu folosirea conservelor de transport. Uneori se intampla sa fie si locuri libere, mai ales cand incepi serviciul la ora la care-l incep eu. Si atunci dai inevitabil de gogomanii care au placerea sa blocheze locul liber de la geam pentru confortul lor personal. In acel moment eu sunt obligat sa ma duc la el, umil, sa-l rog frumos daca nu se supara sa ma lase si pe mine sa stau jos, ca si cum ar fi autobuzul lui si eu nu am platit bilet sa merit luxul asta.

    • mihai diaconescu says:

      Eh, nu cred ca, pentru confortul psihologic, nu faci si tu din astea uneori.

Leave a Reply