mihai diaconescu

în principiu, nu-mi convine

De câteva zile, din presa ieşeană şi tocmai până-n cea centrală, circulă un material video, filmat de un călător într-un tramvai al regiei autonome locale. Din conţinut, se pare că angajaţii Regiei Autonome de Transport Iaşi procedează la puţin exces de zel. Aparent. Pentru că nu poţi şti care sunt toate datele problemei doar vizionând filmul.

De fiecare dată când am avut la mine un bilet compostat sau un abonament valid, nu am avut probleme cu nici un controlor. Nici măcar cu o privire chiorâş. Şi nici nu am văzut niciodată, cu ochii mei, vreun controlor care să manifeste vreun exces de zel. Şi circul cu RATP-ul din Iaşi de aproape zece ani. Şi nici nu mi-a povestit vreun prieten că a avut probleme cu vreun controlor. Observ cum tânărul ieşean consideră, axiomatic, că orice controlor e un fel de bulangiu care nu are nici un drept să se uite în direcţia ta. Chiar dacă ai bilet, tu îi faci un serviciu că-l scoţi ca el să-l vadă. Şi aici intervine o veche şi, probabil şi din păcate, iremediabilă problemă românească: sfidarea autorităţii.

Ştiai cam câte restricţii are, conform legilor cele mai recente, un controlor pe transportul în comun? Un călător nu are obligaţia să prezinte un act de identitate, atunci când i se solicită acest lucru de către un controlor; tu poţi să-l refuzi sau poţi, efectiv, să-i spui că nu îl ai la tine, să-l minţi. El nu poate decât să constate şi să treacă la următorul pas, acela de a solicita intervenţia unui agent de poliţie, fie telefonic, fie, dacă are noroc, să-l prindă pe stradă, la îndemână. Dar, mai departe, dacă un controlor te reţine prea mult, poţi să-l iei la rost pentru lipsire de libertate. După 30 de minute, e pasibil de închisoare. Dacă n-are agent de poliţie la îndemână, treaba se împute. În tot acest timp, un controlor trebuie să ţi se adreseze politicos, să nu te atingă şi nici să te oblige să-ţi arăţi buzunarele, poseta sau chiloţii.

În România de azi şi în condiţiile de mai sus, dacă tu ai fi controlor, cum ţi-ai face treaba?

Mijloacele de transport în comun nu sunt nici ale tale, nici ale statului, nici ale maică-tii. Vrei să le foloseşti? Superb, ia-ţi bilet! Cu biletul în buzunar, nici un controlor nu o să te întrebe de buletin. E scump? OK, dacă 2 lei pe călătorie e scump, mergi pe jos. Sau ia-ţi bicicletă. Românul are impresia că orice e a statului, e şi a lui. O prostie, socialismul s-a gătit, cu totul, în ’90, când minerii băteau în plantatorii de panseluţe. Statul nu e obligat să-ţi dea. Nici măcar Dumnezeu nu-ţi pune în traistă. Ţi-a făcut regie de transport, da’ plăteşte şi tu bilet, nu fi cu trei testicule că nu e cazul şi nici nu ai dreptate. Mentalitatea ta comunistă care te face să crezi că statul e obligat să îţi pună totul pe masă, tu numai să mănânci, e unul din marile motive ale mocirlei în care ne aflăm cu toţii acum.

Şi mai periculos e că tineretul ieşean consideră mentalitatea de genul “chiar dacă nu am bilet, sunt tare-n gură” ca fiind potrivită şi se încurajează practica. În “conservele” de transport în comun din Iaşi pute, e mizerie şi iarna e frig; dar dacă mâine rămâi fără ele, ai să realizezi că 2 lei şi nişte conduită civică sunt un preţ foarte mic pentru confortul pe care ţi-l oferă. Aşa cum e el.

Cumpără-ţi bilet, controlorii nu sunt bulangii când ai bilet.

Mihai Diaconescu on March - 13 - 2014
categories: din iași, nu-mi convine

4 Responses to “dacă îţi cumperi un bilet de tramvai de 2 lei, controlorii nu te vor întreba cum te cheamă”

  1. Cosmin says:

    Ti-a scapat partea importanta. Baietasul ala avea bilet. Lucru confirmat de alti doi pensionari si o doamna. Daca m-as lua doar dupa articolul tau as fi intr-o mare eroare pentru ca prezinti doar 50% din problema, restul de 50% fiind irelevant pentru tine. Nu zic ca lucrurile astea sunt frecvente, dar cu siguranta se intampla.

    • mihai diaconescu says:

      Sa fim intelesi, ca vreau sa ii raspund si lui Alex, pentru comentariul de mai jos: eu victima nu am fost, desi m-au prins de 2 ori. De vazut, nu am vazut. Am si prieteni prinsi. In afara de gagicile care se pierdeau cu firea, nimic. Un tovaras a platit doar in ultimii ani de vreo doua ori spaga si o data le-a cerut proces verbal, cu mine de fata. Nimic in afara tiparului. Or fi abuzuri, nu-s cretin sa am ochelari de cal la atatea pareri ca ele exista si eu sa fiu un smecher, sa nu cred. Si-n plus, nefiind la fata locului, habar nu am ce bilet avea ala, ce au vazut aia care au confirmat etc. Daca baiatu’ ala chiar patise imbranceli si avea bilet, trebuia sa-i spuna gagica-sii sa scoata telefonul si sa sune la 112. Aia vin in 3 secunde. Si oferi toate declaratiile, faptele. Cu pensionarii martori. Asa, sa filmez ca sa ce? Ca eu nu vad decat de la un moment incolo…

  2. Alex says:

    Nu pot sa cred ca in 10 ani tu nu ai asistat macar la o scena din asta. Si eu circul de circa 10-12 ani frecvent cu RATP, insa as putea scrie un roman cu cate am vazut. Unele din ele abuzuri dar si diversi calatori idioti. Prin 2000 aveam vreo 10 ani si trebuia sa merg cu autobuzul la scoala si pe vremea aia nimeni nu cumpara bilet si controale erau cateva spre deloc. Bineinteles ca nu aveam bilet, in statie nici macar nu se vindeau bilete si m-au tinut in spate la intimidare cu carnetul meu de note la ei… Am crescut si pot spune ca nu am luat nicio amenda vreodata sau sa fiu dat jos asa ca vor ei.Nu am avut bilet am mers pe jos. Am avut tot timpul bilet/abonament si intr-adevar niciun controlor nu a avut ceva de reprosat. Insa, repet , am asistat la abuzuri, golanisme,imbranceli atat din partea controlorilor dar si a calatorilor.

  3. Alex says:

    Oricum atitudinea inculpatului e priceless. “Hai sparge-mi telefonul de 26 meleoane” :))

Leave a Reply