mihai diaconescu

în principiu, nu-mi convine

Înţeleg că activiştii pro-“locul câinilor e pe stradă, lângă noi, oamenii!” nu dorm niciodată. Am compus, însă, trei motive pentru care eu cred că problema câinilor fără stăpân trebuie rezolvată cu mai mult sânge rece.

1. Pentru că e anormal ca, în civilizaţia modernă, tu să te plimbi pe stradă, picior la picior cu un câine fără stăpân. E o aberaţie, e o inepţie! Un câine fără stăpân este un animal sălbatic. Poate, la fel de bine, să fie şi un jaguar sau o antilopă, e acelaşi lucru. În plus, este inestetic şi denotă o civilizare incompletă a unei societăţi. Nu e cu nimic mai presus de homo erectusii care se plimbau pe lângă fauna din păduri. Doar pentru că am asfaltat pădurea se cheamă că am completat puzzle-ul civilizaţiei? Nu, acest argument e fără esenţă, e slab. Mai mult, vreau să mă pot plimba fără să am grijă la glezne. De biciclişti nu mai spun…

In Romania, diferenta dintre cainii comunitari si cetateni e doar dreptul la vot

In Romania, diferenta dintre cainii comunitari si cetateni e doar dreptul la vot

2. Pentru că afacerile ONG-urilor pentru protecţia câinilor sunt un alt mod prin care tu, ca cetăţean, eşti furat. Trebuie să fii naiv să crezi că aceste ONG-uri fac, vreodată, ceva pentru soluţionarea problemei. Au trecut milenii de când ele, în teorie, colaborează cu statul român pentru a găsi o soluţie viabilă pentru toate animalele, inclusiv pentru oameni. Nu s-a întâmplat nimic; am avut de-a face doar cu o suită de cazuri situate la una din extreme: ori oameni omorâţi de câini, ori câini ucişi cu brutalitate. Atât. Iar bani în ele curg, cu siguranţă. Altfel, şi-ar înceta activitatea şi ar rămâne doar câteva, dar după fiecare caz de câine care muşcă/omoară un om, aflăm despre ‘jdemii de organizaţii. Nimeni nu face voluntariat de la o vârstă încolo, iar oamenii costă bani.

3. Pentru că legendele urbane precum “câinele atacă dacă e deranjat” sau soluţiile gen “cine e împotriva eutanasierii, să-şi ia cinci comunitari acasă, să-i crească” sunt argumente stupide. În primul rând, câinii nu atacă un om doar atunci când e călcat pe bombeuri. Dezvoltarea subiectului e redundantă, e suficient să fiţi genul de persoană care are treabă în oraş; sigur aţi păţit-o măcar o dată. În al doilea rând, cine e câinele ca eu, în oraş, în civilizaţie, el fără stăpân fiind, să mă tem să nu-l deranjez? El nu are ce căuta acolo de la bun început. Cât despre luatul câinilor acasă, la ce nivel de imaturitate am ajuns, încât să spunem aşa ceva cu voce tare, ca argument contra celor care nu-i vor deranjaţi de pe străzi? România, maturizează-te!

Mi se pare scandalos cum nu realizăm că a trecut prea mult timp în care această problemă e doar dezbătută şi nimeni nu are suficient sânge în testicule, încât să acţioneze la nivel decizional. Democraţia, desigur, implică transparenţă şi implicarea opiniei publice. Dar aici nu avem de-a face cu o problemă, ci cu o anomalie. Un câine fără stăpân, liber, slobod prin civilizaţia umană este nefiresc şi periculos. Nu are ce căuta acolo. Dacă alte soluţii nu există, de ce stăm la discuţii la televizor? Ştiţi ce face un porc mistreţ când simte că omul, prezentă anormală în habitatul său, îl deranjează şi se simte în pericol? Trece prin el! Îl sfârtecă! Nu sunt câinii, încă, un pericol atât de mare? Cei fără stăpân, desigur.

 

sursa foto: http://www.craiovaforum.ro/

Mihai Diaconescu on March - 9 - 2014
categories: eu cred că

One Response to “trei motive pentru care e momentul să recunoaştem că eutanasierea câinilor e soluţia logică”

  1. […] Înţeleg că activiştii pro-”locul câinilor e pe stradă, lângă noi, oamenii!” nu dorm niciodată. Am compus, însă, trei motive pentru care eu cred că problema câinilor fără stăpân trebuie rezolvată cu mai mult sânge rece. Citește continuarea aici […]

Leave a Reply